चेस्तिए क इन्त्रेबरी :))

Ziua cea mai frumoasă?

Mmnnn...cea in care rad si ma distrez toata ziua...cred ca in vacantza de vara se int ce mai des asta:-??

Lucrul cel mai uşor?

Nush ..cred ca sa ironizezi pe cineva,sau sa il enervezi..e super simplu

Cel mai mare obstacol?

scarile blocului cand intarzii la scoala

Cea mai mare greşeală?

...ca nu stiu sa mint caumea si ma prinde mama de fiecare data:-L:-:)))

Cauza răutăţilor?

Mutra celui cu care ma comp asa ....de obicei daca merge continui:)))

Cea mai mare înfrângere?

m-au depasit mahh toti la concursu ala mahh..n-am facut nik:(((

Prima necesitate?

acu ar trebui sa zic haleala nu??:))))

cred ca prima necesitate e sa fiu inconjurqta de multe persoane si sa nu am simt singura ..

Cel mai mare mister?

sincer sant gura sparta de obicei si se alla repede ..da park am avut unu care a tzinut destul de mult:))))

Cel mai mare defect?

sant ciklitoare si sincer nu am ambitie asta chiar e nasol:(

Persoana cea mai periculoasă?

maicamea..orice zicea ea la min e da sa traitzi:)))

nu de alta da dupaia nu mai imi ia tot ce vreau io..iarasi interesu poarta fesu:))

Cel mai urât sentiment?

dezgusts de cineva:(

Cel mai frumos cadou?

toate sunt tari ..da anu trecut a fost un super iepurash de plus care canta:)))

Cel mai bun remediu?

ori imi descarc nervi tzipand la cinea ori ma inchid in camera si asc muzica a maxim:-??

Protectia efectivă?

poate un breton destul de lung???:D:D:D:D

Cele mai necesare persoane?

mama (ea e cu banca) si catziva priteni>:D<

Sentimentul cel mai frumos?

prietenia cred...

Primul sarut...

Toamna ma inspira de fiecare data …Si in fiecare an banca din capatul parcului se pierde in frunze ruginii parca lasate acolo special pentru mine ..De fiecare data la fel ,indepartez frunzele si apo ma asez si privesc in sus spre copacii printre ramurele carora se intrezareste soarele de un gaben palid ,ca printr-o panza de paianjen stravezie...Frunzele se leagana usor,fragile facandu-ma sa imi tin respiratia de frica sa nu le dobor print-o rasuflare...Gandul imi zboara departe ..parca furat de peisajul de toamna tarzie..Visez..La ce?? La un baiat cu ochi albastri si par saten cu o privire senina de pe care nu se citeste iubirea ci prietenia pura, si cand te gandesti ca e acelasi baiat ce acum un an era cosmarul vietii mele .Da, acel Matei care ma tragea de par doar fiindca ii palcea sa ma auda tipand sau care imi arunca o privire dulce doar ca apoi sa se strambe aiurea .Credeam ca il urasc pentru felul sau rebel de a fi si pentru parul sau saten deschis ce semana atat de mult cu al meu ,dar nu era asa in sufletu meu simteam ca il iubesc ,ca ceva ma atrage la el.Incepusem de la un timp sa cred din ce in ce mai mult in acest gand si ma consideram masochista, intr-un fel sau altul chiar sunt.Intotdeauna m-au atras baietii rai ,nu pentru ca aveau un aer mai sever ci fiindca iubirea lor era mult mai profunda decat a celorlalti si mi-am dat seama ca desi vor sa para foarte duri sunt niste sensibili in adancul sufletului.Asa era si Matei ,senzatia intregii scoli ,motivul pentru cae fiecare fata de la clasele mai mici m-a oprit macar odata sa imi spuna ca sunt norocoasa ca sunt in clasa cu el si il pot privi in orice ora.Chestiile de genu ma amuzau ,deoarece nu vedeam in el mare lucru .Pana in acea zi in care intrvine si banca din fundul parcului.Banca acesta a fost martora primului meu sarut...Dupa cum spuneam pentru mine era o adevarata traditie sa vin aici ,dar iata ca de data asta banca nu mai era goala singura si pustie, era ocupata de cineva...Matei statea singur pe banca melancolica.Cand m-a vazut venind mi-a zambit trist dar cu o fata pe care se citea nevoia de a fi acultat.Simtea ca trebuie sa spuna cuiva ce i sa intamplat, iar eu am fost folosita in acea zi pe post de pagina de jurnal.Mi-a spus ca avusese o prietena din alta scoala si ca nu mai dorise sa fie cu el doar fiindca auzise zvonuri cum ca toate fetele din scoala vor sa fie cu el si sunt atrase de el.Se simtea singur si dezorientat.In acel moment de conesiune simteam ca are o anume incredere in mine si pierzandu-ma in ganduri am devenit atat de tacuta incat o afirmatie a lui pur si simplu m- facut sa ma trezesc si a ma simt ca si cazuta din pom.Imi spusese ca sunt frumoasa.
Lucru toatal ciudat din parte lui Matei.Apoi s-a apropiat si m-a sarutat. Ace moment ma facea sa plutesc ,simteam cum ma luminam de fericire si totusi eram atat de tacuta ,o liniste atat de anormala pentru mine ,fata aceea mereu cu rasul pe buze care schimba cu o gluma bine plasata oricand o lacrima in zambet si fericire.Mirat si e de acest lucru Matei mi-a spus “Imi pare rau ca te-am luat prin surprindere ,dar te iubesc...”

Reflexia mea...despre mine....

Cufundate intr-o pagina alba eu si cu mine ,gandim si materializam cuvinte .Ati zice ca eu si cu mine sunt una si aceeasi persoana dar nu e asa .Eu ma privesc in aceasta foaie care mereu la inceput este alba si deodata se umple cu acea reflexie a mea in cuvine cu care ma tot confundati...

Vreau sa spun defapt ca ma regasesc oricand in ceea ce scriu ,ceea ce gandesc astern pe o pagina alba fara sa ma sfiesc si fara sa ma gandesc la altceva...Ma pot exprima cum vreau asa ca voi spune cateva lucruri despre mine...In aceasta ipostaza nu sunt decat un alt adept al internetului ,care descoperind un blog al cuiva si captivat de ideile altora a avut incantarea de a-si face unul propriu ...in care sa domine idei proprii...si fiindca sunt incantata sa las pe alti sa isi imagineze un sfarsit pentru prima mea lucrare pe acest blog am sa o las neincheiata...