Primul sarut...

Toamna ma inspira de fiecare data …Si in fiecare an banca din capatul parcului se pierde in frunze ruginii parca lasate acolo special pentru mine ..De fiecare data la fel ,indepartez frunzele si apo ma asez si privesc in sus spre copacii printre ramurele carora se intrezareste soarele de un gaben palid ,ca printr-o panza de paianjen stravezie...Frunzele se leagana usor,fragile facandu-ma sa imi tin respiratia de frica sa nu le dobor print-o rasuflare...Gandul imi zboara departe ..parca furat de peisajul de toamna tarzie..Visez..La ce?? La un baiat cu ochi albastri si par saten cu o privire senina de pe care nu se citeste iubirea ci prietenia pura, si cand te gandesti ca e acelasi baiat ce acum un an era cosmarul vietii mele .Da, acel Matei care ma tragea de par doar fiindca ii palcea sa ma auda tipand sau care imi arunca o privire dulce doar ca apoi sa se strambe aiurea .Credeam ca il urasc pentru felul sau rebel de a fi si pentru parul sau saten deschis ce semana atat de mult cu al meu ,dar nu era asa in sufletu meu simteam ca il iubesc ,ca ceva ma atrage la el.Incepusem de la un timp sa cred din ce in ce mai mult in acest gand si ma consideram masochista, intr-un fel sau altul chiar sunt.Intotdeauna m-au atras baietii rai ,nu pentru ca aveau un aer mai sever ci fiindca iubirea lor era mult mai profunda decat a celorlalti si mi-am dat seama ca desi vor sa para foarte duri sunt niste sensibili in adancul sufletului.Asa era si Matei ,senzatia intregii scoli ,motivul pentru cae fiecare fata de la clasele mai mici m-a oprit macar odata sa imi spuna ca sunt norocoasa ca sunt in clasa cu el si il pot privi in orice ora.Chestiile de genu ma amuzau ,deoarece nu vedeam in el mare lucru .Pana in acea zi in care intrvine si banca din fundul parcului.Banca acesta a fost martora primului meu sarut...Dupa cum spuneam pentru mine era o adevarata traditie sa vin aici ,dar iata ca de data asta banca nu mai era goala singura si pustie, era ocupata de cineva...Matei statea singur pe banca melancolica.Cand m-a vazut venind mi-a zambit trist dar cu o fata pe care se citea nevoia de a fi acultat.Simtea ca trebuie sa spuna cuiva ce i sa intamplat, iar eu am fost folosita in acea zi pe post de pagina de jurnal.Mi-a spus ca avusese o prietena din alta scoala si ca nu mai dorise sa fie cu el doar fiindca auzise zvonuri cum ca toate fetele din scoala vor sa fie cu el si sunt atrase de el.Se simtea singur si dezorientat.In acel moment de conesiune simteam ca are o anume incredere in mine si pierzandu-ma in ganduri am devenit atat de tacuta incat o afirmatie a lui pur si simplu m- facut sa ma trezesc si a ma simt ca si cazuta din pom.Imi spusese ca sunt frumoasa.
Lucru toatal ciudat din parte lui Matei.Apoi s-a apropiat si m-a sarutat. Ace moment ma facea sa plutesc ,simteam cum ma luminam de fericire si totusi eram atat de tacuta ,o liniste atat de anormala pentru mine ,fata aceea mereu cu rasul pe buze care schimba cu o gluma bine plasata oricand o lacrima in zambet si fericire.Mirat si e de acest lucru Matei mi-a spus “Imi pare rau ca te-am luat prin surprindere ,dar te iubesc...”